Se întâmplă că sunt acasă. În picioare, în jurul mesei, mănânc oarece. Gălăgie mare, pe stradă o trupă de prichindei de la grădiniţă : gălăgioşi, sărind de colo-colo pe trotuar. Cei doi din faţă şi cei doi din spate au vestuţe reflectorizante. S-au dus, gata...probabil la joacă la pădurea din apropiere.
În fiecare dimineaţă în drum spre lucru trec (cu maşina, autobuzul sau pe jos..) pe lângă o şcoală / grădiniţă. Cei de la administraţia locală au cumpărat un radar fix. Scopul lui este de a afişa viteza curentă şi de a te informa că eşti într-o zonă delicată. Limita de viteză este de 30 km / oră. Lumea merge (în general) încet. Se fac statistici - în momentul în care statisticile nu mai arată bine, sunt chemaţi cei de la circulaţie cu radarul - se dau amenzi. În fiecare dimineaţă este o doamnă / domnişoară poliţist care opreşte maşinile şi cei mici dau buzna spre şcoală. Da, există trecere de pietoni, dar prezenţa ei le creşte celor mici gradul de siguranţă.
Monday, May 10, 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Cîndva, lucrul ăsta îl făceam şi noi aici, în bătătură....Era forma de responsabilizare a noastră "cei mai mari" faţă de "cei mici"...Şi a şoferilor care ştiau/învăţau că cel puternic trebuie să îl păzească pe cel firav.....
ReplyDeleteDe ce "faceam" si nu "facem" .. ?
ReplyDeleteDe ce "candva" si nu "acum" .. ?
Pentru că nu mai exista educatie.
ReplyDeletePentru ca la scoala, in clasa a I a este mult mai important sa inveti ca "printr-un punct trec o infinitate de linii" (!)....
Pentru că la şcoală, sistemul îţi retează aripile şi nu te lasă să visezi.
Pentru ca nu mai exista valori (exista dar pe cine mai intreseaza sa fie promovate)....
Pentru ca in loc de creativitate ne place sa ne umplem de hirtii si cifre...
Pentru ca ne-am amanetat viitorul si intre doua servicii nu avem timp de copii...
Pentru că.....
Şi acum un altfel de răspuns:
Pe 10 aprilie vizitam Domul din Paris. Înăuntru, în Sala armurilor era plin de "pici" la o oră de istorie. Aveau cred o evaluare. Citeau cu disperare ce era scris pe lîngă exponate şi apoi "bifau" pe o foaie. Ochii le sclipeau în semintunericul sălii. Şi se contraziceau.Erau exact ca un stol de vrăbii: lişte......"ciripit"....linişte..."ciripit"....În şoaptă.....Asta în timp ce copilul meu învaţă că dacă nu îşi face cruce cînd trece pe lîngă o biserică "o să aibă un păcat"....